 |
|
| |
|
|
|
| |
|
 |
Istorie |
| |
 |
|
|
Hippocrates, "părintele medicinei" (460 - aprox. 375 î.e.n.), a contibuit la popularizarea iederei, deși nu avea cunoștințe despre proprietățile vindecătoare ale plantei. El credea că zeii și spiritele trăiesc în plante și le conferă astfel puteri vindecătoare.
Dioscurides (40 - 90 e.n), un medic militar din vremea lui Nero, și Hildegard von Bingen, sute de ani mai târziu (1098 - 1179), au acordat o importanță deosebită puterii vindecătoare a iederei. Hildegard susținea utilizarea topică a iederei și explică efectul vindecător al iederei astfel: afecțiunea este preluată de la pacient și trece la plantă.
|
| |
 |
|
|
Leonardo da Vinci (1452 -1519) era de asemenea familiarizat cu efectul vindecător al iederei; conform celor spuse de da Vinci, porcii mistreții au fost vindecați de diverse boli cu ajutorul iederei.
În secolul al 16lea, iederei i s-a acordat tot mai multă atenție ca remediu pentru inflamațiile tractului respirator. Totuși, de-abia în secolul al 19lea iedera a trecut de la simplul remediu popular la un preparat natural serios împotriva tusei. Și aceasta s-a petrecut din întâmplare.
|
| |
 |
|
|
Un medic a observat că copiii dintr-o anumită parte a sudului Franței sufereau foarte rar de tuse. Cercetând mai departe, el a descoperit că acești copii își beau laptele din vase fabricate din lemn de iederă.
|
| |
